Eugen Simion nu știu să fi scris o carte despre
Eminescu. Sau măcar un capitol despre Eminescu. Ori o pagină, în care să fi
spus despre Eminescu ceva ce nu s-a mai spus. A făcut-o la emisiunea
comemorativă din 15 ianuarie, la „Jocuri de putere”, când a afirmat că
”Eminescu a fost un democrat”. Prostia asta a spus-o, nu a scris-o, așa că n-o
comentăm, ne facem că n-am fost de față! Verba volant!
Dacă mai țin bine minte, în copilăria mea, în
anii rușinoși și tragici ai „obsedantului deceniu”, citeam și despre
materialistul dialectic Eminescu! Azi, când democrația se face tot mai mult „de
băcănie”, de ce n-ar fi și Eminescu orice, inclusiv democrat?!... Mai înseamnă
ceva să fii sau nu democrat?!
O prostie și mai mare, vecină cu
iresponsabilitatea, a rostit-o însă fostul președinte al Academiei Române
atunci când gazda sa, Bogdan Rareș, subiectul fiind atacurile tot mai înfocate
la adresa lui Eminescu, a insistat să afle de la Eugen Simionl cine crede că se
află în spatele campaniei mediatice de denigrare și desconsiderare a poetului
național. Răspunsul academicianului nostru a fost năucitor: prostia
românească! De ce „românească”?! Era destul să spună prostia, iar un
asemenea răspuns avea o noimă! Chiar dacă nu era corect! Dar n-ar fi fost o
prostie!
Nu este cine știe ce mare ipravă a minții
iscoditoare să-ți dai seama că acțiunea „delatorilor” lui Eminescu se înscrie
organic într-o campanie de denigrare a tot ce este românesc, într-o acțiune
vastă care include cam toate schimbările de care avem parte după 22 decembrie
1989! Dacă ar fi să le subsumăm unui singur cuvînt, am spune ATAC la ființa
națională!
Firește, producerea acestui atac nu a fost ușor
de identificat în primele ore, zile sau săptămâni, când tonul la cântec îl
dădea bucuria de a asista / participa la re-instaurarea capitalismului în
România! Dar încet-încet lumea s-a lămurit, s-a dumirit cât de proastă le-a
fost bucuria și a înțeles esența anti-românească a anti-comunismului sub ale
cărui flamuri false s-a acționat în decembrie 1989 și în continuare, până azi,
fără niciun semn că se va pune curând capăt acestei infamii... Au domnul Eugen
Simion pe ce lume trăiește?! N-are internet? Nu stă de vorbă cu alți români,
nici măcar cu colegii mai tineri de la Institut, pe care îi căinează cu orice
ocazie cât de greu le este să se descurce în capitalism?! Capitalismul ăsta în
care Eugen Simion se descurcă, în schimb, destul de bine, mult mai bine decât
colegii subalterni, căinați cu oarece fățărnicie de șeful lor!...
Trebuie să fii imbecil, să fii complet străin
de sufletul Neamului, insensibil la durerile și nevoile celorlalți, ca să
ignori evidența acestor activități și strategii anti-românești, vizibile și
înainte de 1989! Știu bine, din discuțiile avute cândva cu domnul Eugen Simion,
că are habar de aceste realități deprimante. De ce nu le demască public?! Pe
cine nu vrea să supere?... De cine se teme?!
Da, e și prostia noastră care explică parcursul
nostru halucinant de după 1989! Într-o listă completă a cauzelor care ne-au
adus unde suntem azi figurează negreșit și prostia noastră, „mintea cea de pe
urmă a românului”, popor credul, ușor de păcălit cu vorbe frumoase, cu lozinci
generoase! Dar cauzele decisive în producerea tragediei naționale pe care o
trăim sunt altele, domnule academician! Iar aceste cauze funcționează unele
chiar de pe vremea lui Eminescu! Le-a identificat ca nimeni altul însuși
Eminescu! Și acesta este motivul principal pentru care Eminescu este atacat și
denigrat! Cum de nu vă dați seama?! Refuz să cred că nu vă dați seama! Și
atunci vă întreb: ce vă face să tăceți pe acest subiect sau să dați un răspuns
atât de tembel: prostia românească!
Rușinos răspuns! Vă cer să dați socoteală
pentru această injurie nedemnă de un cărturar, de un dascăl! De un coleg!...
Ion Coja