marți, 3 aprilie 2018

A trecut la cele vesnice Col. dr. Ion Urseanu

A trecut la cele vesnice Col. dr. Ion Urseanu. Mare profesionist, mare suflet, mare pierdere pentru cei care l-au pretuit si l-au iubit.
Inmormantarea: joi, 5 aprilie, ora 12.00, la Cimitirul Militar Ghencea.
De maine, 4 aprilie, trupul sau va fi depus la mausoleul din incinta cimitirului.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Col. (r) Valeriu Pricina

marți, 20 februarie 2018

Să nu uiți, române, că înainte să-ți scuipi propria țară, au fost tineri care n-au ezitat să-și dea viața pentru ca tu să ai posibilitatea să-ți alegi destinul, înainte să-ți înjuri poporul, au fost copii care au crescut orfani pentru că parinții lor au murit și pentru tine!

Despre eroi și cei care lăsați în urmă să-i plângă și să-i onoreze, și despre Oameni care n-au uitat să fie oameni și să-și facă datoria! Să nu uiți, române, că înainte să-ți scuipi propria țară, au fost tineri care n-au ezitat să-și dea viața pentru ca tu să ai posibilitatea să-ți alegi destinul, înainte să-ți înjuri poporul, au fost copii care au crescut orfani pentru că parinții lor au murit și pentru tine!
Fotografia postată de Alina Boanta.

Data de 6 februarie 2018 va ramane in familia mea ca ziua in care a devenit intreaga… O parte din noi, din sufletul nostru, a pribegit in n...eant timp de 74 de ani. Ani de dor, de intrebari fara raspuns, de sperante, de dezamagiri, dar niciodata de uitare…
Bunicul meu, tatal tatalui meu, a fost unul din soldatii romani luati prizonieri la Odessa, la 24 august 1944, la o zi dupa ce Armata Romana a intors armele si s-a alaturat Aliatilor. O data importanta pentru istoria noastra, probabil cea care a avut cel mai mare impact pentru mentinerea Romaniei “dodoloate”. Dar nu o data ce merita sarbatorita, nu atata timp cat zeci de mii de romani au murit acolo si poate mult mai multi au disparut, majoritatea fiind luati prizonieri de catre bolsevici.
Cei care au facut istoria, tineri, copii pana la urma, cei din linia intai, cei cu arma in mana, cei care au trait clipe de neimaginat ani la randul pe front, cei care au fost tarati apoi mai rau ca niste animale prin lagarele NKVD, cei dusi in Siberia, cei care au lasat in urma parinti, sotii, frati, copii, cei care nu s-au mai intors niciodata, cei peste care nu s-a asternut doar apasarea pamantului strain, ci si mult mai greaua Nepasare… Cu ei cum ramane?!
Izma Ion, nascut la 1 nov 1914… Numele lui nu e scris pe nici o cruce, insa a fost sapat adanc in sufletul bunicii mele care, ramasa fara sot la 27 de ani, cu 2 copii mici, a refuzat alta soarta, ateptandu-si omul pana la 92 de ani, cand a inchis ochii. In sufletul tatalui meu, crescut fara un parinte, care in ziua nuntii lui a inceput sa planga, strangandu-si socrul in brate si spunandu-i ca in sfarsit are si el cui sa spuna tata. Dar si in sufletul nostru, nepoatele lui, carora ni s-a transmis acest gol… Acest sentiment ca, desi norocoase fiind cu 3 bunici ca in povesti si cu niste parinti incredibili, totusi, ne lipseste ceva…
Am cautat mult sa inteleg si sa aflu ce s-a intamplat dupa ce a fost luat prizonier. De asta stiam, pentru ca unul din soldatii care au luptat alaturi de el si care era dintr-un sat vecin a reusit sa fuga si s-a intors acasa, povestindu-ne ca au fost prinsi si dusi impreuna intr-un lagar, dar nu stia care. Si ca planuisera sa fuga impreuna, dar bunicul era bolnav si internat la infirmerie, asa ca nu l-au mai luat si pe el. Astea au fost singurele vesti primite vreodata de familia mea despre el. Pana in 6 februarie…
Inainte de Sarbatori am scris o scrisoare Ambasadei Romane la Moscova adresata Domnului Ambasador Vasile Soare, despre care citisem ca este printre putinii reprezentati ai Autoritatilor Romane (daca nu singurul…) care inca mai cauta sa afle ce s-a intamplat cu eroii nostri si sa le onoreze memoria. E un fel de Don Quijote din pacate, pentru ca o conlucrare intre institutiile rusesti si amortitele si dezinteresatele institutii romanesti care ar trebui sa se ocupe de asta e ca o lupta cu morile de vant in cele mai multe cazuri.
OMUL asta si-a asumat personal insa acesta misiune. L-am contactat si direct printr-un mesaj pe Facebook fara sa am, sincer, prea mari sperante ca voi primi un raspuns. Insa surpriza a fost sa primesc in aceeasi zi mesajul de mai jos:
"Sarut mana. Da, soarta bunicului dvs. e identica cu cea a zecilor de mii de ostasi romani disparuti in Est, pe front sau in lagare, pe care noi ii cautam si pe cat posibil ii pomenim. […] Facem ce trebuie Doamna draga, sunt prea multe destine tragice si nu putem ramane pasivi. Toti au dreptul la memorie. Pentru mine a devenit o problema personala, care nu-mi da pace... ca roman, crestin si apoi ca diplomat roman care trebuie sa scoata din uitare aceasta pagina tragica a istoriei. Riscul mare este ca acest capitol sa ramana in continuare abandonat. Ori Eu nu voi permite si voi continua eforturile de aflare a cat mai multe date posibil despre eroii Ro, care au murit cum spuneati si dvs.pt.Tara, pt.credinta si Neam. Voi incerca sa aflu ceva despre bunicul dvs.si va voi tine la curent. Urmariti periodic activitatea noastra. Craciun cu bine si An Nou cu si mai bine. Ambasador Vasile Soare, Moscova, 19.dec.2017"
Nu vreti sa stiti cat de mult a insemnat pentru mine faptul ca mai exista pe lumea asta cineva caruia ii pasa, mai mult, cineva care chiar are posibilitatea sa afle ceva. Chiar si daca ramaneam numai cu asta si tot era o realizare!
Insa dupa 74 de ani intrebarile noastre au primit, in sfarsit, raspuns. L-AM GASIT!!! Am primit mail de la Ambasada din Moscova cu copia dosarului de arhiva al bunicului meu si cu toate informatiile traduse de catre oamenii de la Ambasada. Asa am aflat ca a fost dus la un lagar din Tiraspol dupa ce a fost luat prizonier si ca pe 12 octombrie 1944 a fost relocat la altul in Donetk. Din cauza conditiilor grele de munca probabil – a lucrat intr-o mina de carbuni – a fost dus la infirmerie in 14 decembrie, unde a si murit, la 17 decembrie 1944, confirmand astfel informatiile primite de la camaradul sau intors acasa. Cimitirul lagarului respectiv era amplasat la cca 300 m de ceva uzina din oras, care pe atunci se chema Stalin. Nu exista informatii despre starea actuala a cimitirului.
Am citit mailul in jur de 11:00 seara. Stateam pe canapea, cu telefonul in mana, citind si nevenindu-mi sa cred, plangand ca proasta, fara sa fiu in stare sa articulez ceva. Nu stiu cum sa va explic ce am simtit: erau, culmea! lacrimi de fericire, desi aflasem despre tragicul destin al bunelului meu, de usurare ca adevarul tinut atata timp ascuns a iesit la lumina, de mandrie pentru eroismul strabunului meu, de durere pentru suferintele lui de-abia aflate dar cel mai important, de Implinirea ca in sfarsit, mi s-a dat inapoi bunicul! Sora mea, care a primit vestea in acelasi “hal” ca si mine, a zis ca “de-abia acum parca am certitudinea ca mai avem inca un bunic”. Iar tatal meu… tatal meu… a sintetizat printre lacrimi toata aceasta emotie: “Desi este o veste trista, este totusi o veste buna…”
Stiu ca e aproape o utopie visul ca am putea vreodata sa-i repatriem trupul si sa-l ingropam langa bunica, in pamantul natal, acum e practic imposibil si sa ajungem acolo, la Donetk, sa-i aprindem o lumanare la capatai, cel putin pana cand nu se termina conflictele din zona. Dar faptul ca stiu, cu precizie de coordinate GPS, ca exista pe pamantul asta un copac, o iarba, o floare care sunt o parte din mine ma face sa ma simt intreaga!
Izma Ion, nascut la 1 nov 1914 in comuna Valea-Rea, judetul Bacau, fiul lui Grigore si al Matildei, sotul Zamfirei, tatal Catincai si al lui Ioan, bunicul Mioarei, al Ninei, al lui Carmen si al Alinei… decedat la 17 decembrie 1944 in orasul Stalin, URSS.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
----------------------------
Nu am scris asta ca sa va emotionez sau sa par patetica, am scris-o pentru ca toata chestia trebuia musai sa fie spusa si aflata de cat mai multi dintre noi! Noi, astia ancorati in imediat, in repede, in concretul facturilor, creditelor si al joburilor, uitand uneori de ce e cu adevarat important.
Din confortul caselor noastre cu incalzire centrala, de pe canapelele noastre calduroase, cu ochii in tot felul de ecrane, comentam cu emfaza de ce se mai intampla in lume, “la altii”, ca sa parem interesanti (nu interesati cu adevarat), dar cu ochii sufletului acoperiti de o panza neagra, uitam sa ne ocupam de copiii de langa noi, uitam sa ne sunam parintii sa-i intrebam ce mai fac, uitam sa mai aprindem o lumanare la capataiul bunicilor in rarele momente cand mai mergem si noi “pe la tara”. Daramite sa ne mai aducem aminte de cei pe care nu i-am cunoscut niciodata…
Da, sa nu uitam de familie, de ai nostri, de “cei ce ne-au dat nume”!! De cei care au avut nesansa sa se nasca in vremuri mult mai crancene si care au trait grozavii de neimaginat tocmai ca noi sa avem confortul de care ziceam mai sus!
Copii, nepoti, stranepoti, cautati-va stramosii disparuti, sunt liste publicate pe net cu soldati romani ingropati in toate colturile Europei! Nu o sa primiti acasa vreodata, ca in filmele americane, scrisoare cu dunga neagra! Voi sunteti datori sa-i cautati si sa puneti presiune pe autoritatile platite din banii vostri sa se ocupe de asta! Da, stiu ca o foarte, foarte mica parte din voi veti si putea sa aflati ceva, insa … voi cum puteti sta asa, fara macar sa incercati?!
Si nu in ultimul rand, aceasta postare este si despre ajutorul primit de la acest Domn extraordinar, Excelenta Sa Ambasadorul Romaniei la Moscova, Vasile Soare, caruia nu am cuvinte sa-i multumesc pentru gestul sau si pentru efortul constant pe care il face de a-i gasi pe eroii uitati si pierduti prin fosta URSS. Va dau mai jos un fragment din acelasi mesaj primit de la Dumnealui:
“[…] acolo unde ii identificam, dupa ce cu eforturi le ridicam mai intai un monument (celor din lagarele din Rusia, deja le-am ridicat 20 dupa 2009, iar in Kazahstan primul monument Romanesc in memoria prizonierilor Romani in URSS eu l-am ridicat in 2003!!!). Apoi, la 25 oct.2015 am amenajat si inaugurat Primul cimitir al miliarilor Romani cazuti pe front la Stalingrad si Cotul Donului in ‘42-‘43, pomenindu-i cu preoti din Tara!!!). Despre toate acestea puteti gasi detalii pe pagina mea de FB si pe site-ul Ambasadei Romane la Moscova dupa 2014. Si pe www.romaniidinkazahstan.info .”
Habar n-am de la ce partid e, nici nu-mi pasa, este complet irelevant. Insa realizarile lui si ale oamenilor din acea Ambasada trebuie cunoscute si recunoscute macar asa… Si am scris toate acestea si pentru el, pentru oamenii din echipa lui, ei trebuie sa stie cat de mult a insemnat pentru mine si ai mei toate acestea si, sper, sa le dea putere sa continue greaua misiune pe care si-au asumat-o!
Alina Boanta

joi, 13 aprilie 2017

Va recomandam lecturarea urmatoarelor aparitii editoriale ale d-lui Cdor (r) ing. Paraschiv Iorgu:

  1. Volumul de poezii „Navigând prin constelaţii” – editura Academie Navale (2013);
  2. Cartea autobiografică „Pe urma propriului destin” – editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” (2014);
  3. Volumul de proză scurtă „Omul de diamant” (10 povestiri marinăreşti) – editura Ex Ponto (2015);
  4. Volumul de eseuri „De vorbă cu mine însumi sau Proiect al sinelui” – editura Ex Ponto (2016).

marți, 7 februarie 2017

Scrisoare foarte larg deschisă adresată Plăvanului de la Cotroceni



Scrisoare foarte larg deschisă
adresată Plăvanului de la Cotroceni[1] (III)

               

Bă, Plăvane,
Antiromânul nostru cel perfect,

Ca să fim cât mai eficienți în ceea ce privește încrâncenarea cu care lupți împotriva oricărui dram de bine de care s-ar putea bucura românii din țara lor, adică a noastră, ghiolbane, nu a poftelor tale ajunse la limita ultimă a demenței, ne mai schimbăm oleacă stilul. Adică, ne vom raporta la Jurnalul luptei tale împotriva României. Așadar...

              18 ianuarie a.c.... Plăvane, ai fost magistral, magistral de idiot, cretin adică. De pe scaunul trufiei executive, referindu-te la Guvern, firește,  ai găsit de cuviință să spui: „Sunt foarte mulțumit de felul în care vă faceți, cu toții, datoria.” Asta după ce, cu numai o seară înainte, de sub cupola  cotrocenistă, în declarația de presă ziceai: „Ce fel de majoritate vom avea încă nu ştim. Deocamdată, noua majoritate nu a făcut nimic. Și-au impus câţiva şefi de comisii, şi-au votat câteva promisiuni populiste din campanie.”  Haidamacule, pe bune, ești disperat. Arăți ca o găină aflată la terapie intensivă, în urma unui viol aplicat de către un elefant. Vrei să îți asociezi imaginea ta de Antiromân Perfect cu un Guvern pe care îl urăști din rărunchi, precum, de altfel, ne urăști Neamul și Țara. Știi cum se numește asta, așa, într-un limbaj elegant? Lichelism, Plăvane, lichelism! Asta, implicit, înseamnă că ești o lichea.  Știam că stai rău de tot cu IQ-ul, că nu se  află mai sus de nivelul mării, dar să n-am albastru de metil, Plăvănilă,  nu îmi imaginam cât ești într-atât de P R O S T ... Mă, smintilă, să nu se sfârșească războiul din Siria, na, te comporți de parcă ai fi specialist în orchestrarea ciclului menstrual la țânțarii anofeli...
*
18 ianuarie 2017, 9.58: Plăvanul: „Avem o premiera astazi. E prima data cand particip la o sedinta de Guvern. Am decis în această dimineață  să fac o vizita domnului prim-ministru. Am avut o discutie foarte aplicată, foarte serioasă și cu concluzii consensuale, dupa care domnul prim-ministru m-a invitat să particip și să prezidez această ședință de Guvern. Dati-mi voie sa va spun ca sunt foarte multumit de felul în care va faceti cu totii datoria si pentru  mine este nu doar o placere, ci si o onoare sa fiu aici impreuna cu dumneavoastra. In ceea ce priveste concluziile discutiei pe care am avut-o cu domnul prim-ministru mai devreme, as prefera sa il las pe dansul sa detalieze aceste lucruri.” ... ... ... Păi ce vroiai măi, prăpădilă, să te dea afară, în brânci, ca pe un câine, precum meritai? Să te gâdile cu limba în urechi sau să îți dea să bei licoarea menstruală de la muște conservate prin criogenizare, cu carafa? Măi, marmeladă, păi, noi, românii, știm cum să ne comportăm cu  dușmanii noștri, păcatul e că, de la Dromihete-ncoace, ei nu înțeleg nimic din asta, dar asta e altă problemă. Știi cu ce a semănat descinderea ta, haidamacule? Hai, să îți spun. A semănat cu atacul unei bănci spermă intelectuală, ai descins ca un derbedeu ordinar sau, mă rog, în stil de holdup prezidențial, ca ultimul borfaș, ca un violator extrem de periculos. Dar, nicio problemă, se rezolvă...
*
Aoleuuu, Plăvanule, atenție cum îți poziționezi mâna dreaptă când saluți, nu de altceva dar prea o trage ața către  Deutscher Gruß, salut despre care știu că, în Germania, este considerat infracțiune. Atenție, Plăvane, atenție!
                            

*
Azi, 22 ianuarie, Plăvane, deși nu mai era cazul,  ți-ai devoalat virtuțile de  prost al neamului, al neamului tău, firește, prost în sensul profund al etimologiei sale globale, să ne înțelegem. Asta, parol, nu înseamnă că nu avem și noi, românii, și proștii noștri, și neamurile noastre proaste, le avem ghiolbane, le avem... Știam că ai legături solide cu Dobitocilă Împărat, dar, sincer, nici pe departe nu îmi imaginam măcar a fi atât de prost, prostălău adică, așa ca să te flatez. I-auzi, mă, zici tu pe 22 ianuarie, de la tribuna infatuării tale de prost care ești: „Ne-am adunat pentru a comemora mica unire”. Las la o parte faptul că discursul tău părea rostit de un drogat imposibil de adus în stare de revenire. I-auzi, „a comemora”! Bă, prostovane, confunzi Unirea din care s-a născut România Modernă cu zilele de 30 aprilie 1945, când mentorul tău s-a sinucis în buncărul unde se gândeau cele mai odioase crime împotriva umanității; de 1 mai 1945, când  cel mai virulent antisemit și cel mai înfierbântat orator al ideologiei naziste s-a sinucis, mai înainte ucigându-și cei șase copii; de 23 mai 1945, când unul din cei mai mari criminali din țara unde curge sângele din care cu onoare provii, și-a pus capăt vieții, strivind o fiolă de „ciocolată” între dinți; sau, uite, dacă vrei, pe cei care, prin sentința Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg, au sfârșit, în anul 1946, în ștreangul spânzurătorilor care au înnobilat trupul  prăbușit a ceea ce mai rămăsese din spațiul vital... Pe ăștia comemorează-i haidamacule, pe știa care au luat viețile a peste 20 de milioane de oameni, dintre care peste 6 milioane au fost evrei. De fapt, îi și comemorezi în ritualurile tale oculte, la miez de noapte, în fum de gheare de șoareci striviți cu șurubelnița.
                               
Ce să mai zic, ești redus  intelectual cu capu`. De aici, poate, confuzia.
*
22 ianuarie – Plăvane, încălcând grav Constituția și, cam pe toată cuprinderea ei, Legea 51/1991 cu privire la siguranța națională a României, te-ai afiliat unei demonstrații ilegale, neautorizate, încadrându-te perfect în cunatumul unui pachet de infracțiuni pentru care trebuie să plătești. Și vei plăti! Mai mult, cu acel prilej ai reiterat obsesia ta cu privire la „o gaşcă de oameni politici cu probleme penale...”, din care tu, infractor dovedit, cu nonșalanța criminalului de cursă lungă, te-ai exclus suveran. Nu comentez, dar uite cam ce circulă pe piața liberă a dezbinării naționale:
Decât la Nürnberg, în ștreang de criminali,
Mai bine în gașca de politicieni penali...
Sincer, hai, fii sincer,  Plăvane, în ce categorie preferi să te afli?

*

Pentagonul decizional al Plăvanului cel Psihopat

18 ianuarie – Asaltul interlop al Plăvanului asupra Guvernului s-a concretizat cu concluzia primului potrivit căreia „am avut o discuţie foarte aplicată, foarte serioasă, cu concluzii consensuale, cu privire la ordonanţa de graţiere şi ordonanţa de modificare a Codurilor penale, să fie puse în transparenţă, să fie date spre consultare tuturor entităţilor prevăzute de lege.” În aceeași zi,  purtătorii de cuvinte ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media și, la indigo, repetă viziunea groparului din Cotroceni al propriului partid.

20 ianuarie   P e Facebook, pentru că acolo a avut loc de întors, după ce se sucește 180 de grade, Plăvanul dixit: "Proiectele de ordonanţe de urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie. (...) Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste ordonanţe de urgenţă." În aceeași zi, purtătorii de bâlbâieli  ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media și, tot la indigo, repetă viziunea groparului din Cotroceni al propriului său.

23 ianuarie – Plăvanul intră cu răsuceala în pământ și într-o accentuată stare de ebrietate populară (făcuse vizita în Piața Universității, nu?) ia o hotărâre  istorică: „Este evident că există un larg interes pentru această temă a  schimbării Codurilor Penale şi a graţierii, şi dacă aşa este, atunci voi supune această temă dezbaterii publice şi votului popular.  Voi începe demersurile pentru un referendum, referendum prin care românii vor putea să se exprime, vor putea să spună dacă sunt de acord cu aceste demersuri sau nu.” În aceeași zi,  purtătorii de vorbe ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media și, după procedeul  copy paste, repetă viziunea Gurului de la  Cotroceni.

24 ianuarie, dimineața Plăvanul, după un control de profil și sub sedative  de gradul IV, nu renunță la referendum, o lasă mai moale, dar îi precizează tema, una de poem într-un singur vers, ceva retoric, cam de genul: „Apa va fi în continuare udă?” Marele PNL își însușește cu celeritate noua viziune a Plăvanului și, mândru de ce nu credea că va ajunge vreodată, o varsă Țării pe toate canalele media.

24 ianuarie, seara De la Strasbourg, după o amicală cu președintele CEDO, Plăvanul mai bagă o suceală: Graţierea este doar o posibilă soluţie, o mică parte din întregul pachet care trebuie să fie elaborat la noi.” Marele PNL urmează pașii buimaci, în ritm de tango dansat, parcă,  de către un turmentat  aflat în comă alcoolică.
CONCLUZIE: Plăvanul cel Psihopat se pișe pe marele PNL, iar marelui PNL îi   place. Sincer, și mie. Bravo, PDL!

*

Mai nou, Plăvane, ai introdus în practica relațiilor tale cu mediu, asta ca să arăți lumii interlope că exiști, dar și ca remediu terapeutic, zici tu, al marginalizării tale naționale, tot mai severe cu fiecare zi, metoda „scrisoarea”. Dai sfaturi, nebunule care ești, ne înveți mersul pe jos, diferența între mâna stângă și cea dreaptă, despre rolul maimuței în evoluția cutiei de chibrituri, diferența moleculară dintre apa rece și apa și mai rece ... șamd.  De fapt, să o spunem p`a dreaptă, emoțional te bagi în seamă, știind că, pe fondul suveran al sufletului românesc, efectul spuselor tale este zero, iar tehnico-științifico-erotic este o formă de masturbare epistolară. Își cam place, Plăvănosule!

*

27 ianuarie – Retrăim copleșiți de durere Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Peste 6 milioane de evrei au fost purtați spre Cer de fumul și cenușa care, parcă, nu se mai sfârșeau, din gura coșurilor cuptoarelor de incinerare. Alte sute și sute de mii au dispărut în execuții în masă la ordinul instigator al naziștilor dintâi ai Lumii. Plăvane, trezește-te, indiferent ce s-ar întâmpla,  nu acceptăm să ne supui „soluției finale”. Retrage-te, pentru tot restul zilelor, în trecutul crunt din care provii. Acolo este locul tău.

*

27 ianuarie Prin strădania Guvernului pe care nu mai știi cum să îl oprești din „lucrul bine făcut”, asta ca să te citez plagiatorule[2], Bugetul României, al Țării, al tuturor românilor care își văd de trebă în țara lor, a fost finalizat. Dar tu, Plăvane, în calitatea ta primordială de Antiromânperfect, ai amânat cu patru zile, până pe 31 ianuarie, trecerea lui prin CSAT, deși știai bine că nu te poți opune, cu toate că nu este exclus ca în mintea ta redusă  să crezi că tu ești consensul, nebunosule. Dacă îți păsa de nevoile Țării, puteai convoca singura structură căreia îi ești șef, în aceeași zi, o oră mai târziu de la anunțarea finalizării. Te-ai întrebat, cumva, golanule, ce pot însemna patru zile în viața țării sau, hai să zicem, în viața multora dintre românii care abia așteptau ca rânduielile bugetare ale țării lor să intre în cele firești? Nu,  firește, pentru că pentru tine, samsar apatrid, viața noastră, a românilor,  nu contează. 4(patru) zile...  Ce mai contează patru zile... când fabricile naziste ale  morții au produs vreme de peste patru ani mai mult de zece mii de morți pe zi. Trecem și peste asta, Plăvane! Adică, doar trecem, nu o uităm!

 *
„Situația din România este destul de complicată și am sute de mii de români de-ai mei în stradă. (...) Am încredere în oamenii mei.” Hai, că ești obraznic, nerușinare maximă, Plăvane. Guvernul tău, Parlamentul tău, Ziua Națională a ta, partidul tău ... , iar acum „români de-ai mei”. Ai înnebunit, Smintilă, rău de tot, să moară didirezu, na. Ești un laș ordinar, un escroc ordinar, un mediocru absolut, o nulitate profundă... „Oamenii mei”?, zici. Aici sunt de acord, Plăvane, instituțiile de forță ale României sunt conduse de către „oamenii tăi” care, în cele din urmă, de fapt, sunt ai celor care conduc Românie prin tine.


                   ANTI-Antiromânulperfect

                                                                                (va urma)


[1] În dialectica lucrului bine făcut este numit  Antiromânul Perfect
[2] Tadeusz Kotarbinski (1886-1981),  Tratat despre lucrul bine făcut

luni, 16 ianuarie 2017

„Prostia românească” și Eugen Simion. Care pe care!

Eugen Simion nu știu să fi scris o carte despre Eminescu. Sau măcar un capitol despre Eminescu. Ori o pagină, în care să fi spus despre Eminescu ceva ce nu s-a mai spus. A făcut-o la emisiunea comemorativă din 15 ianuarie, la „Jocuri de putere”, când a afirmat că ”Eminescu a fost un democrat”. Prostia asta a spus-o, nu a scris-o, așa că n-o comentăm, ne facem că n-am fost de față! Verba volant!

Dacă mai țin bine minte, în copilăria mea, în anii rușinoși și tragici ai „obsedantului deceniu”, citeam și despre materialistul dialectic Eminescu! Azi, când democrația se face tot mai mult „de băcănie”, de ce n-ar fi și Eminescu orice, inclusiv democrat?!... Mai înseamnă ceva să fii sau nu democrat?!

O prostie și mai mare, vecină cu iresponsabilitatea, a rostit-o însă fostul președinte al Academiei Române atunci când gazda sa, Bogdan Rareș, subiectul fiind atacurile tot mai înfocate la adresa lui Eminescu, a insistat să afle de la Eugen Simionl cine crede că se află în spatele campaniei mediatice de denigrare și desconsiderare a poetului național. Răspunsul academicianului nostru a fost năucitor: prostia românească! De ce „românească”?! Era destul să spună prostia, iar un asemenea răspuns avea o noimă! Chiar dacă nu era corect! Dar n-ar fi fost o prostie!

Nu este cine știe ce mare ipravă a minții iscoditoare să-ți dai seama că acțiunea „delatorilor” lui Eminescu se înscrie organic într-o campanie de denigrare a tot ce este românesc, într-o acțiune vastă care include cam toate schimbările de care avem parte după 22 decembrie 1989! Dacă ar fi să le subsumăm unui singur cuvînt, am spune ATAC la ființa națională!

Firește, producerea acestui atac nu a fost ușor de identificat în primele ore, zile sau săptămâni, când tonul la cântec îl dădea bucuria de a asista / participa la re-instaurarea capitalismului în România! Dar încet-încet lumea s-a lămurit, s-a dumirit cât de proastă le-a fost bucuria și a înțeles esența anti-românească a anti-comunismului sub ale cărui flamuri false s-a acționat în decembrie 1989 și în continuare, până azi, fără niciun semn că se va pune curând capăt acestei infamii... Au domnul Eugen Simion pe ce lume trăiește?! N-are internet? Nu stă de vorbă cu alți români, nici măcar cu colegii mai tineri de la Institut, pe care îi căinează cu orice ocazie cât de greu le este să se descurce în capitalism?! Capitalismul ăsta în care Eugen Simion se descurcă, în schimb, destul de bine, mult mai bine decât colegii subalterni, căinați cu oarece fățărnicie de șeful lor!...

Trebuie să fii imbecil, să fii complet străin de sufletul Neamului, insensibil la durerile și nevoile celorlalți, ca să ignori evidența acestor activități și strategii anti-românești, vizibile și înainte de 1989! Știu bine, din discuțiile avute cândva cu domnul Eugen Simion, că are habar de aceste realități deprimante. De ce nu le demască public?! Pe cine nu vrea să supere?... De cine se teme?!

Da, e și prostia noastră care explică parcursul nostru halucinant de după 1989! Într-o listă completă a cauzelor care ne-au adus unde suntem azi figurează negreșit și prostia noastră, „mintea cea de pe urmă a românului”, popor credul, ușor de păcălit cu vorbe frumoase, cu lozinci generoase! Dar cauzele decisive în producerea tragediei naționale pe care o trăim sunt altele, domnule academician! Iar aceste cauze funcționează unele chiar de pe vremea lui Eminescu! Le-a identificat ca nimeni altul însuși Eminescu! Și acesta este motivul principal pentru care Eminescu este atacat și denigrat! Cum de nu vă dați seama?! Refuz să cred că nu vă dați seama! Și atunci vă întreb: ce vă face să tăceți pe acest subiect sau să dați un răspuns atât de tembel: prostia românească!

Rușinos răspuns! Vă cer să dați socoteală pentru această injurie nedemnă de un cărturar, de un dascăl! De un coleg!...

Ion Coja

duminică, 20 noiembrie 2016

ÎNCĂ ODATĂ DESPRE NAŢIONALISMUL ELECTORAL !

Surlele şi trâmbiţele electorale, chipurile naţionaliste, ale U.S.R., P.M.P., A.N.R., P.R.U. şi P.R.M. sună care mai de care mai strident...
Liderii acestor partide se bat în naţionalisme mai abitir ca feudalii în săbii, umflându-şi muşchii cu ajutorul "pompelor" oferite de televiziunile aservite...
Ia să-i trecem "în revistă" măcar aşa, în viteză :

1. U.S.R. cu Clothildele sale care rup binişor româneşte doresc cu disperare să salveze România după ce, nu au reuşit măcar să Salveze Bucureştiul...
Că Soroş cu ale lui parale se află în spatele acestei mascarade internaţionaliste, nu poate fi demonstrată în instanţă...deocamdată...dar că U.S.R. ul este un Partid de Vizuină al PNL ului, pregătit să adauge acestuia într-o viitoare coaliţie de guvernare încă peste 10 procente este EXTREM DE CLAR !

2. P.M.P. ul, o altă "vizuină" a liberalilor, îşi tot trage cu vopseaua tricoloră declarat naţionalistă, peste candidaţii săi, în fruntea cărora se află Liberalul Suprem care şi-a mai agăţat pe catargul Corabiei Nebunilor încă o cetăţenie...Cică şi ei ar fi naţionalişti şi "luptă pentru România"... Probabil luptă pentru a jupui România de osânza care i-a mai rămas... pe ici, pe colea...
Speranţa liberalilor este să-şi mai adauge cel puţin încă 5 % la o viitoare majoritate parlamentară...

3. A.N.R. ul, partidul constituit în premieră naţională în perioada vacanţei judecătoreşti (?!?), de cel care fusese promovat de către aceeaşi liberali pentru a fi primarul general al Capitalei, partidul care nu a reuşir să organizeze măcar primul său Congres, bate toba naţionalismului dar, promovează pe listele electorale persoane atât de naţionaliste încât te cutremuri...
Să ne aducem aminte cum a început procesul dezintegrării economiei româneşti, cum a fost organizată şi desfăşurată CUPONIADA şi cu ce rezultate dezastruoase...apoi să ne uităm la Listele de candidaţi...
P.N.L. ul mai speră să adauge încă 5 % de la A.N.R. chiar dacă probabilitatea este redusă...

4. P.R.U., în dorinţa sa fierbinte de a distruge definitiv şi iremediabil P.R.M.ul şi de a-şi transfera ceva din "aura" extrem de palidă a acestuia, inundă posturile de televiziune cu ale sale clipuri electorale declarate naţionaliste...Bufoniada este în toi !
Când cineva din România va putea crede că P.S.D. ul este un partid naţionalist, el care a dat semnalul distrugerii economiei româneşti, atunci voi putea şi eu crede că P.R.U.ul este un partid naţionalist...adică , atunci când va face plopul mere...Oricum, şi P.S.D. ul speră la un 5% suplimentar de la P.R.U....

5. P.R.M. încă mai speră...cu speranţe extrem de mici datorită unui staff neinspirat şi al oportunismului care transpare în mod evident... dar, speră... dacă nu cumva, în "subteran" există şi un plan de alianţă ulterioară cu stânga politică...

CONCLUZII :
1. Observând cu atenţie cum este folosit, manipulat şi dezgolit de conţinut termenul nobil de "naţionalism" de către cele 2 Mari Partide, care au creat Partidele de Vizuină menţionate mai sus, am convingerea clară că folosirea NAŢIONALISMULUI PE POST DE VECTOR ELECTORAL se va constitui pe 11 decembrie şi ulterior în ACTUL SUPREM DE TRĂDARE NAŢIONALĂ !

2. U.D.M.R. ul rămâne , în continuare, paradoxal sau  nu, singurul partid naţionalist din România, chiar dacă naţionalismul său nu este românesc !

3. Dezbrăcarea de conţinut şi aruncarea în derizoriu a naţionalismului românesc se desfăşoară "la vedere", cu neruşinare, numai în scopul obţinerii unei viitoare majorităţi parlamentare după 11 Decemrie 2016.

SĂ LE FIE RUŞINE CELOR CARE FAC ACEST LUCRU ŞI, SĂ NE FIE ŞI MAI RUŞINE NOUĂ, CELOR CARE VOM VOTA ( dacă vom vota...) CU EI !

Viorel GLIGOR

TRĂIASCĂ ROMÂNIA !